Sfinții Marcu, Chirii și cei împreună cu dânșii

Sf. Marcu s-a născut în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337) și a deprins încă din copilărie învățătura creștină. A fost hirotonit episcop al cetății Aretusa, aproape de Seracuza, în insula Sicilia. în anul 361, odată cu venirea lui Iulian Apostatul în fruntea imperiului, creștinii vor fi din nou prigoniți. Sf. Marcu, văzând pătimirea fraților săi de credință, merge și mărturisește deschis credința creștină. A fost torturat cu cruzime, împuns cu trestii ascuțite, uns cu miere și ținut să fie înțepat de insecte, apoi aruncat în temniță. După moartea împăratului păgân a fost pus în libertate, însă din cauza slăbiciunilor și a suferințelor îndurate, trece la Domnul. în perioada prigoanelor declanșate de Iulian Apostatul va primi cununa mucenniciei și diaconul Chirii din Fenicia. După ce a doborât câteva statui ale idolilor, a fost prins de către torționari și i s-a despicat pântecele. în așa chinuri au primit cununa muceniciei și creștinii din Asalon și Gaza, cărora le-au orez în troacele mancare.