Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan

Originar din Licia, s-a făcut monah în pustia Tebaidei din Egipt, apoi a venit în Palestina – în timpul lui Tedosie II (408-450) – și s-a stabilit în pustia din apropierea râului Iordan. Viața pustnicilor de pe lângă mănăstirea lui Gherasim devenise vestită prin asprimea sa, se spune că în cinci zile ale săptămânii se închideau în chilii separate, hrănindu-se cu pâine, apă și curmale, iar sâmbăta și duminica mergeau în mănăstire, pentru a participa la slujbele de obște. Din biografia sfântului face parte și povestirea despre leul pe care vindecându-1 de o rană și îmblânzindu-1, îl folosea la treburile mănăstirii.