S-a născut în cetatea Magdal din Galileea. Fiind încă din tinerețe, robită de patimile trupești, a alergat spre ajutorul lui Iisus primind grabnica vindecare. Rămâne alături de învățătorul său, chiar și în momentele cele mai grele, fiind martoră, cu inimă sfâșiată de durere, alăuri de Fecioara Maria (Ioan 19, 25), a pătimirii și
morții pe cruce a lui Iisus. Merge cu celelalte femei mironosițe la mormântul Domnului în prima zi a săptămânii de după crucificare pentru a urma o veche tradiție iudaică -ungerea cu aromate a trupului Celui mort. După mărturisirea Sf. Scripturi, Maria Magdalena este prima căreia i se arată Iisus înviat, fiind și cea de dintâi vestitoare a învierii Lui (Ioan A
20,14-18). Conform unei tradiții, după înălțare, sfânta a mers să vestească Evanghelia la Roma și apoi la Efes, slujitoare lui Hristos împreună cu Sf. Ioan Evanghelistul. Cinstitele sale moaște au fost aduse la Constantinopol pe vremea împăratului Leon (457-474) și au fost așezate la mănăstirea Sf. Lazăr, ctitorie a împăratului bizantin.
