Prin “mentă bună” se înțelege, de fapt, o serie de trei specii de mentă (care la rândul lor au sute de varietăți). Acestea sunt menta de apa (Mentha aquatica), menta dulce (Mentha viridis sau Mentha spicata) și hibridul primelor două: menta pipărată (Mentha piperita) care este cea mai folosită specie în prezent. În aceeași categorie amintim și menta creață (Mentha crispa), menta franțuzească (Mentha pulegium). Toate speciile de mentă sunt foarte aromate.
În general, Mentha piperita poate substitui orice tip de mentă, dar nu și invers. Ea are un gust puternic și mentolat, mai puternic la planta proaspătă decât la cea uscată. Ceaiul de mentă are efect calmant și stimulează digestia. În cosmetică se spune ca menta reduce porii, vindeca acneea prin acțiunea ei antiinflamatoare și diminuează excesul de sebum.
**
Denumiri populare ale mentei: Izmă, izmă bătrânească, izmă bună, izmă de grădină, izmă de leac, izmă de leș, mintă, mintă creață, mintă moldovenească, mintă neagră, mintă de grădină, broșniță, camfor, diană, ferent, ghiazmă, iasmă, giugiumă, ghintă, iarbă creață, iarbă neagră, nintă, nintă rece, piperită, voieștniță, menta broaștei, mentă creață.
Speciile de mentă care se folosesc în vindecare nu cresc spontan, majoritatea speciilor sălbatice nu au calitățile medicinale ale așa-numitei “mente bune”.
