Potrivit istorisirii evanghelice (Luca 1,26-43), în a șasea lună (luna martie căci la evrei anul începe în luna septembrie), a fost trimis îngerul Gavriil de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară pe nume Maria logodită cu un bărbat, pe nume Iosif din familia lui David. Și intrând îngerul Domnului în casa lui Iosif, s-a închinat Sfintei Fecioare zicându-i: ”Bucură-te ceea ce ești plină de dar, Dumnezeu este cu tine, Binecuvântată ești tu între femei,,. Auzind acestea Fecioara s-a cutremurat, apoi a stat nemișcată cugetând: ”ce fel de închinăciune poate fi A aceasta?” Și îngerul i-a zis: „Nu te teme, Mărie, căci ai aflat dar de la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul celui Preaînalt se va numi”. Iar Maria cugetând nu putea să înțeleagă vestea și l-a întrebat pe înger: ”Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu știu de bărbat?”. Atunci îngerul Domnului zice: „ Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; Pentru aceasta și sfântul care se va naște din Tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”. Primind aceste cuvinte ca o rază de lumină ce-i încălzi sufletul, zice: „lată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”. După plecarea îngerului, tânăra fecioară merge să împartă bucuria cu Elisaveta, ruda sa, care „ umplută fiind de Duhul Sfânt”, o numește “Maica Domnului meu”. Pe lângă harul care îl primește dumnezeiasca Maică de a fi fecioară și mamă, pe lângă cinstea de a fi maica lui Dumnezeu, are și această cinste de a fi Maica creștinilor. Ea este mai cinstită și mai mărită decât îngerii, pentru că prin ea Dumnezeu s-a întrupat și s-a făcut Om pentru mântuirea lumii.