Sfântul Cuvios Iosif Imnograful

A trăit în sec. al IX-lea, fiind originar din Silicia cazu-se în mâinele turcilor, pleacă împreună cu familia sa în Grecia și se stabilesc la Tesalonic. Petrecând un timp la mănăstirea Latomus, a fost hirotonit preot. Era ucenicul Sf. Grigorie Decapolitul, cu care pleacă împreună la Constantinopol pentru a-i întări pe credincioșii ortodocși în vremea persecuțiilor iconoclaste, ordonate de împăratul Leon Armeanul (813-820). Este trimis de către părintele său spiritual la Roma pentru a căpăta spijin în lupta împotriva ereziei, din partea clericilor apuseni. Pe drum vasul în care se îmbarcase cade în mâinele unor barbari, care aruncă în temniță. După moartea împăratului iconoclast, Sf. Iosif a fost eliberat si se înoarce la mănăstirea lui. Se retrage într-un schit pe care el însuși îl construiește și primind îndemn printr-o descoperire minunată, se dedică întocmirii de cântări bisericești. Pentru mărturisirea dreptei credințe, în timpul împăratului Teofil (829-842), a fost exilat la Cherson. Se întoarce la Constantinopol după biruința ortodoxiei. Moare în anul 883, după un an de la întoarcerea din surghiun.