A trăit în timpul împărațului roman Septemiu Sever (193-211), fiind un înfocat propovăduitor al Evangheliei în cetatea Magnesia. Pentru 95 râvna și credința sa, a fost hirotonit episcop al cetății, sporindu-și astfel ostenelile de a aduce la Hristos pe romanii închinători la idoli. Este arestat în timpul persecuțiilor și deși bătrân cu anii, dovedește bărbăție în fața judecătorilor rămânând tare în credința sa. Este strujit cu unghii de fier pe tot corpul, i se bat în trup piroane lungi, dar sfântul rămâne neânduplecat, prin curajul său atrăgând la Hristos mulțime de bărbați și femei, și aceia fiind osândiți la moarte pentru credința lor. Se spune că a adus-o Ia credință și pe însăși fiica împăratului. în cele din urmă este condamnat la moarte prin decapitare, însă Sf. Haralambie își sfârșește viața în temniță (202), înainte de a fi atins de sabie.