Apropiere de Nazianz din Asia Mică, aproximativ în anul 330. Se trăgea din părinți de bun neam și drepți, Grigorie și Nona. Urmează studiile în Cezareea Capadociei, unde s-a împrietenit cu Sf. Vasile. A viețuit câțiva ani în pustiu, apoi devine preot în Nazianz. La rugămintea unei delegații de credincioși din Constantinopol și din îndemnul Sf. Vasile, merge în capitală 90 pentru a întări comunitatea ortodoxă de acolo. Deschide o capelă, care devine în scurt timp locul întâlnirii intelectualității creștine a orașului, atrasă de personalitatea și predicile sale. Ajunge patriarh și este unul dintre organizatorii Sinodului II Ecumenic din Constantinopol. Din inițiativa și gelozia multora, adânc rănit în suflet, Sf. Grigorie demisionează din înalta funcție clericală și revine la Nazianz, la locurile natale, unde v-a petrece ultimii ani din viață dedicându-se rugăciunii, studiului și scrisului (390). Pentru gândirea sa profundă în cele ale credinței, Biserica la numit cuvântător de Dumnezeu.