Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare

Era originar din cetatea Militina din Armenia și a trăit în vremea împăratului Grațian (375-383). Fiind dintr-o familie evlavioasă, după moartea tatălui său, mama sa îl încredințează spre creștere și educație unui frate al ei, care era preot și sfetnic al episcopului Armeniei. Ajuns la deplină maturitate, este hirotonit preot și rânduit să administreze schiturile și bisericile din mitropolia Armeniei. Merge la Ierusalim, stabilindu-se într-o lavră din apropierea orașului. Viețuind vreme de cinci ani în aspre osteneli ascetice, după care se retrage într-o peșteră unde se dedică postului și rugăciunii. Datorită darurilor sale spirituale, mulțime de credincioși încep să vină la peștera din pustie pentru binecuvântare și cuvânt de învățătură. Se retrage apoi în munți, unde își zidește o chilie. Conform tradiției, reușește să o aducă din nou la ortodoxie pe împărăteasa Eudochia, care fusese amăgită de erezia lui Eutihie. Erezie prin care se susținea că cele două firi ale lui Hristos, cea divină și cea umană, se unesc până la contopire, astfel firea omenească este absorbită de cea divină. Se arată un înfocat apărător al dreptei credințe, străduindu-se prin cuvânt și exemplul vieții să-i îndrepteze pe cei căzuți în rătăcirile eretice. Moare la vârsta de 97 de ani, lăsând în urma sa mulțime de ucenici.