S-a născut în jurul anului 325 în Cezareea Capadociei și era fratele mai mic al Sf. Vasile cel Mare. După moartea soției sale, urmând îndemnul și exemplul Sf. Vasile, a renunțat la lume și a mers la mănăstire. In anul 371 a fost chemat de Sf. Vasile să păstorească Biserica Nisiei, oraș al provinciei Capadocia, fiind hirotonit episcop.
A fost alungat din scaun de arieni, iar după moartea împăratului eretic Valens revine la Nisa. A participat la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol, undea făcut dovadă vastelor sale cunoștințe teologice, fiind apreciat de cei prezenți drept “stâlp al ortodoxiei”. Este autorul numeroaselor lucrări cu caracter dogmatic exegetic și apologetic. Opera sa mai cuprinde o mulțime de cuvântări cu caracter moral, predici și epistole. S-a stins din viață în jurul anului 395, fără a se cunoaște locul și împrejurările morții sale.
