Era ostaș în armata romană pe vremea împăratului Deciu (249-251), persecutor de creștini. Locuia împreună cu soția sa în Meletina din Armenia. Cu toate că era păgân, avea însușiri de creștin și mare înclinare să ajungă creștin. Despre credința în Hristos aflase de la alt ostaș, care era creștin în ascuns, pe nume Nerah.
În timpul declanșării persecuțiilor împotriva creștinilor, a rupt porunca împăratului și aruncând la pământ câțiva idoli care erau duși spre altare, j. a călcat în picioare. Socrul său, pe nume Felix, fiind împuternicit de la împărat în conducerea campaniei anticreștine, l-a luat cu vorbe frumoase apoi cu amenințări ca să se lepede de credința creștină.
A chemat pe fiica sa, Paulina, soția lui Polieuct, cu nădejdea ca lacrimile soției vor avea mai mare putere asupra lui. Tăria în credința creștină a lui Polieuct i-a adus la credință pe mulți păgâni. A fost supus la chinuri din porunca socrului său, primind cununa muceniciei prin botezul sângelui său. Moare prin decapitare.
