Era originar din Roma și a trăit în perioada prigoanelor anticreștine, cât și în timpul intrării în egalitate și răspândirii creștinismului în timpul lui Constantin cel Mare (306-337). A primit învățătura creștină de la un preot, după hirotonia în treapta de preot, pentru virtuțile sale, în anul 314, este ales episcop al Romei.
Strălucește prin înțelepciune și buna cunoaștere a adevărurilor teologice, străduindu-se să-i îndrepte pe cei căzuți în erezii. Potrivit tradiției, a fost acela care l-a vindecat pe Constantin cel Mare de o boală grea. Din cauza vârstei înaintate, nu poate participa la Sinodul I Ecumenic din 325, dar trimite reprezentați, arătând râvna pentru adevărata mărturisire a lui Hristos. Moare la adânci bătrâneți, în anul 335
