A trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305) și a rămas de mică orfană, fiind crescută de un creștin evlavios pe nume Claudie.
Ajunsă la maturitate este denunțată că slujește lui Hristos și adusă înaintea comitelui Dometie, prigonitor al creștinilor.
Mărturisindu-și credința Haritina este supusă la chinuri foarte groaznice: i s-a turnat pe cap jăratic de cărbuni aprinși, a fost împunsă cu cuie de fier înroșite, i s-au scos dinții, unghiile de la mâni și picioare, moare în aceste grele suferințe (309).
