Potrivit tradiției, a trăit în vremea împăratului Aurelian (270-275), în orașul Licaonia.
Fiind creștin, a fost prins și adus în fața guvernatorului provinciei pentru interogatoriu. Suferind multe chinuri în detenție, după moartea împăratului Aurelian, împreună cu alți creștini, va fi eliberat și Sf. Hariton.
S-a hotărât să petreacă viață pustnicească, dar a căzut în mîinele unor tâlhari care-l vor aduce legat într-o peșteră, sfatuindu-se să-l omoare. Aceia vor bea însă dintr-un vin otrăvit și vor muri. Luându-le bogățiile strânse în peșteră, Sf. Hariton le va împărți la săraci și va transforma acel sălaș într-o mănăstire.
Devine vestit pentru viața lui încât în scurtă vreme îmbunătățită, în mănăstire se va forma o obște povățuită de Hariton.
Până la sfârșitul vieții sale a întemeiat încă două mănăstiri.
