A trăit în vremea împăratului Dioclețian (284-305), în cetatea Sinope și era grădinar.
Fiind denunțat că este creștin au fost trimiși câțiva soldați pentru al ucide. Fiind primiți cu ospitalitate chiar de însușii Foca.
În timpul nopții, pe când soldații dormeau, grădinarul și-a săpat singur mormântul, pregătindu-se pentru moarte.
A doua zi, Foca își va dezvălui adevărata sa identitate și ostașii vor refuza să-i facă vreun rău.
Ducându-i la mormântul pe care și-l pregătise, le-a spus că ucigându-l pentru Hristos, i-ar face un mare bine.
A fost ucis și îngropat de ostași, deasupra mormântului său fiind zidită mai târziu o biserică închinată lui.
Datorită ieșirii la Marea Neagră a cetății Sinopei, Sf. Foca a devenit în timp ocrotitor al marinarilor din această zonă și din Marea Mediterană.
