Era liniște și întuneric.
Era miezul nopții.
Oamenii din Betleem dormeau. Ei nu știau încă, că se născuse Isus. Dar afară pe câmpia Betleemului, erau niște păstori. Ei nu dormeau. Ei își păzeau oile. Aprinseseră un foc și stăteau liniștiți lângă el. Oile erau culcate aproape de ei și dormeau. Stelele sclipeau deasupra capetelor lor. Vântul adia puțin prin iarbă. și era liniște de tot.
Deodată se speriară păstorii tare de tot. Căci se făcu așa o lumina că și cum soarele ar fi început să strălucească. și în lumina aceea albă, era un înger. Păstorilor li se făcu tare frică. Dar îngerul le spuse: “Nu va temeți! Căci am să va spun ceva ce va aduce o mare bucurie. Isus s-a născut! Mântuitorul pe care li așteptați de atâta timp. Această s-a întâmplat în Betleem. Mergeți repede acolo! Nu veți da greș, căci veți găsi copilul înfășurat în scutece, culcat într-o iesle.”
Și deodată coborâră alți îngeri din cer. Erau o mie. Tot aerul era plin de îngeri. Ei cântau un cântec minunat; păstorii nu mai auziseră niciodată un astfel de cântec.
“Slavă lui Dumnezeu în ceruri. Și pace pe pământ! Între oamenii plăcuți lui!”
Și când se termină cântecul, îngerii zburară, cântând în cer.
Și se făcu iarăși liniște pe câmpia Betleem ului.
Dar păstorii nu se mai așezară în jurul focului. Ei își spuseră unii altora: “Haideți repede la Betleem. Vrem să vedem ce s-a întâmplat acolo din ceea ce ne-au povestit îngerii. Mântuitorul s-a născut! Ce minunat!”
Și plecară, merseră repede prin câmpia întunecoasa. Lăsară oile singure. Domnul veghea asupra lor. Ajunseră la Betleem și găsiră grajdul.
Intrară încet de tot înăuntru.
Văzură pe Maria și pe Iosif, doi oameni săraci că și ei.
Văzură și un copil, cum mai văzuseră de multe ori.
Dar ei știau că nu era un copil obișnuit. El era culcat într-o iesle și înfășurat în scutece după cum le spuseseră îngerii. Ei nu se puteau înșela: acesta era copilul despre care le vorbise îngerul. El era Mântuitorul care avea să facă pe oameni fericiți.
Păstorii îngenuncheară în față ieslei și se închinară copilului.
“Isuse dragă” ziseră ei, “Mântuitorul dragă, ce minunat că ai venit pe pământ! Noi n-avem ce să-ți dăm, căci nu suntem decât niște păstori săraci. Dar vrem să ne gândim mereu la ține. Vrem să te iubim. Vrei să ne faci și pe noi fericiți?”
Apoi povestiră Mariei tot ce se întâmplase pe câmp și după aceea plecară înapoi la oile lor.
Mergeau pe câmpul întunecos și cântau cântecul îngerilor: “Slavă lui Dumnezeu în ceruri! Și pace pe pământ. Între oamenii plăcuți lui!”
Nu cântau așa de frumos că și îngerii, dar cântau din toată inima.
Nu puteau să nu cânte, căci erau așa e fericiți.
Copilul din iesle îi făcea așa de fericiți.
