Iți mai aduci tu aminte de Zaharia care primise o veste bună? Vestea i-o adusese un înger în templu. Pe înger îl chema Gavril. Într-o zi Dumnezeu îl trimise iarăși cu o veste, pe pământ. De dată această nu se duse în marele oraș Ierusalim, ci într-un orășel la marginea țării. Orășelul se chema Nazaret.
Acolo, într-o căsuța sărăcăcioasa aduse îngerul cea mai frumoasă veste de pe lume. În căsuța aceea locuia o față tânără, pe care o chema Maria. Maria era rudă cu David care altădată fusese împărat. Dar, aproape nimeni nu-și mai aducea aminte de această în Nazaret.
În apropierea Mariei, locuia un dulgher pe care îl chema Iosif. Și Iosif era rudă cu David, dar nici această aproape că n-o mai știa nimeni. Căci Iosif, era acuma sărac, la fel de sărac că și Maria. Și trebuia să muncească din greu că să-și câștige pâinea de fiecare zi. Iosif și Maria se iubeau foarte mult. Voiau să se căsătoreasca în curând. Dar n-ar fi locuit într-un palat, ci în căsuța mică a dulgherului Iosif. Era un palat în țară. Se găsea la Ierusalim. Dar împăratul care locuia în el era străin, îl chema Irod. Era un om foarte rău. Iar țară era stăpânita de soldați străini. Erau românii, care deseori îi chinuiau foarte tare pe locuitorii țării.
Vremurile erau tulburi. Oamenii nu erau deloc fericiți.
Dar odată aveau să vină timpuri mai bune. Dumnezeu o promisese. Într-o zi se va naște un copil. Și când acest copil va fi crescut mare, va fi împărat; el va elibera oamenii și îi va face fericiți. Dar unde se va naște acest copil și unde va crește?
Cine va fi mama să?
Nu va fi mama să femeia cea mai fericită de pe lume?
Într-o zi Maria era singură acasă.
Auzi o voce care îi spunea: “Te salut Marie! Tu ești cea mai binecuvântata femeie de pe pământ!”
Maria își ridică ochii, și văzu un înger lângă ea. Era îngerul Gavril. Avea o haina albă care strălucea minunat. El se uită foarte prietenos la ea. Dar Maria totuși, se sperie puțin și se gândi:
“Ce vrea să spună? Eu cea mai binecuvântata femeie de pe pământ? Eu voi fi aceea?”
Dar îngerul îi spuse: “Nu te teme Marie. Am venit să-ți aduc o veste bună. Dumnezeu m-a trimis. În curând vei avea un fiu căruia să-i pui numele Isus. Când copilul va fi mare, va fi împărat că și David. Dar fiul tău va rămâne pentru totdeauna împărat.”
Când auzi Maria această, fu copleșita de bucurie. Acum înțelegea: copilul acela va fi Mântuitorul, care avea să facă pe oameni fericiri. Și ea, avea să fie mama acestui copil! Da, atunci e adevărat, ea era femeia cea mai binecuvântata de pe pământ!
Maria întreba: “Și cine va fi tatăl copilului? Căci eu încă nu sunt măritata?” Îngerul îi răspunse: “Tatăl va fi însuși Dumnezeu. De aceea el nu va fi un copil obișnuit. Se va numi Fiul lui Dumnezeu.”
Atunci Maria înclină capul cu respect. Dumnezeu însuși voia să fie tatăl. Putea ea să refuze să fie mama? Ea zise: “Dacă este așa, totul este bine. Totul să se întâmple după cum ai spus tu.”
Apoi îngerul se întoarse în cer. El își îndeplinise lucrarea. Adusese în micuța casă, cea mai frumoasă veste anunțata vreodată pe pământ.
