Mai știi tu cine era Ioan?
Adu-ți aminte de preotul acela bătrân care primise o veste așa de minunată din partea Domnului. El era în templu și deodată veni un înger, care îi spuse că el și soiră să vor avea un copil. Și totul se întâmpla întocmai.
Pe omul acela bătrân îl chema Zaharia. Pe soția să o chema Elizabeta.
Iar pe copilul lor îl chema Ioan.
Îți mai aduci aminte ce trebuia să facă Ioan mai târziu?
El trebuia să-i anunțe pe oameni că va veni Mântuitorul.
El trebuia să se facă servitorul Mântuitorului.
Și când Ioan se făcu un băiat mare, tatăl sau îi povești toate acestea. Ioan dorea mult să fie servitorul Mântuitorului. El voia să lucreze pentru El.
Dar ce trebuia să facă?
Ioan tare voia să știe această. Dar tatăl sau nu i-o putea spune.
Singur Dumnezeu o știa.
De aceea când Ioan se făcu mare, pleca din casă părinteasca.
Se duse în pustie, acolo unde nu mai locuia nimeni. Acolo nu sunt decât dealuri, pietre și nisip.
Dar Dumnezeu era și în pustiu. Dumnezeu este pretutindeni. Ioan era acolo doar cu Dumnezeu. El ascultă de fiecare cuvânt pe care i-l spunea Dumnezeu.
Ioan n-avea casă acolo. El locuia într-o peștera. Nu se putea cumpăra nici pâine acolo. Când îi era foame lui Ioan, caută lăcuste. Lăcustele de acolo se puteau mânca. Câteodată găsea câte un stup de albine sălbatice, cu miere. Și mierea se putea mânca. Ea avea un gust foarte bun și dulce.
Lăcustele și mierea îi ajungeau că să se hrănească. Nu-i trebuiau lui Ioan nici haine frumoase. El avea doar o haina lungă, cenușie. Această o lega la mijloc cu o curea de piele.
Ioan rămase mult timp în pustia liniștita. Acolo Dumnezeu îi spuse tot ceea ce trebuia să știe pentru îndeplinirea operei Sale. Îi spuse lui Ioan, că Mântuitorul avea să devină împărat. Dar nu un împărat obișnuit, ci un împărat ceresc.
Nu un împărat războinic care să aducă război, ci un împărat care să aducă pace.
Împărăția Să se va numi: “Împărăția Cerurilor”.
Cine va face parte din această împărăție?
Toți cei ce vor să-l iubească pe Mântuitorul.
Toți cei ce nu vor să mai facă râul. Ei trebuie să se pocăiască și să devină alți oameni.
Oameni mai buni. Dumnezeu îl învață și această pe Ioan.
Și în sfârșit Domnul îi spuse: “Ioane, a sosit momentul. Întoarce-te la oameni și spune-le că împărăția cerurilor este aproape.”
Atunci Ioan se duse la Iordan. Acesta e o apă mare. Toți oamenii care mergeau la Ierusalim trebuiau să treacă pe acolo.
Ioan stătea aproape de Iordan, cu capul descoperit, în haina să lungă. El strigă: “Pocăiți-va, căci împărăția cerurilor este aproape.”
Oamenii se opreau că să asculte. Veneau din toate pârțile.
“Pocăiți-va,” strigă el “căci vine Mântuitorul. El nu va mai întârzia mult.”
Oamenii erau tare fericiți, căci ei îl așteptau pe Mântuitorul de mult timp. Dar în același timp erau îngroziți, căci făcuseră atâtea rele.
Ei se duceau la Ioan și îi spuneau: “O, Ioane, ne este frică de Mântuitorul. Căci suntem oameni răi și neascultători. Nu se va mania Mântuitorul pe noi?”
Ioan le zise: “Va pare rău de păcatele pe care le-ați făcut? Și vreți să va dați osteneală să deveniți oameni mai buni?”
Da, această voiau oamenii.
“Atunci, Mântuitorul nu va mai fi mâniat pe voi,” răspunse Ioan. “E1 va va ierta păcatele voastre și inimile voastre vor fi iarăși vesele.”
Și apoi Ioan făcu ceva, că să-i învețe pe oameni, că Dumnezeu vrea să le dea o inima curată.
Le ceru oamenilor să între în apă și îi boteza. Îi cufundă o clipă în apă. Și această voia să spună: “Așa cum apă va spală corpul, Dumnezeu poate să va spele și inima voastră și să va spele păcatele.”
Oamenii înțelegeau foarte bine. Ei, toți voiau să fie botezați, căci toți voiau să aibă o inima curată. Și îl iubeau mult pe Ioan.
Dar, când veneau oameni cărora nu le părea cu adevărat rău de păcatele lor nu-i boteza. El se supară și le spunea adevărul în față: “Plecați de aici,”
strigă el, “oameni fățarnici! Va faceți că-l iubiți pe Dumnezeu, dar nu-i adevărat. Va faceți că inima voastră este curată, dar, ea este neagră de păcate.”
Oamenii îl iubeau mult pe Ioan din cauza curajului sau.
Ei ziceau: “Poate că el este Mântuitorul?”
Dar, când Ioan auzi această, se sperie. El strigă: “Nu, eu nu sunt Mântuitorul. Eu sunt doar servitorul sau. Să nu mai spuneți niciodată așa ceva! Mântuitorul este mult mai mare decât mine. El va veni în curând.”
Și după scurt timp, iată că se împlinește ceea ce anunțase Ioan: Mântuitorul vine.
Isus se duse la Ioan, la malul apei Iordanului. Și când îl văzu Ioan venind, tare se umplu de bucurie. Căci Isus era Mântuitorul. Ioan o știa foarte bine. Dar, Isus îi spuse ceva ce el nu înțelese deloc. Îi spuse, că dorea că și El să fie botezat, așa că și ceilalți oameni. Dar această nu era necesar! Nu era inima lui Isus curată? El nu făcuse niciodată nici un rău! Ioan dădu din cap. Nu, el nu voia să-l boteze pe Isus!
Dar, Isus îi spuse că această trebuia să se întâmple așa.
“Dumnezeu însuși o vrea,” spuse el.
“Tu trebuie să mă botezi Ioane!”
Atunci intrară împreuna în apă Iordanului și Isus fu botezat, exact că și ceilalți oameni care aveau o inima rea. Și când Isus ieși din apă, se întâmpla un lucru minunat.
Cerul se deschise și o voce strigă: “Acesta este fiul meu preaiubit.”
Apoi zbura ceva deasupra capului lui Isus, ceva care semăna cu un porumbel alb; era Duhul Sfânt.
Atunci Ioan fu sigur că Isus era Mântuitorul, care a venit că să-i facă pe oameni fericiți.
Și după ce pleca Isus, Ioan spuse oamenilor: “Pocăiți-va, căci împărăția cerurilor a venit!” El se gândea: În curând îmi voi fi sfârșit lucrarea. Acum oamenii vor trebui să meargă la Isus să-l asculte pe El. Pe mine trebuie să mă uite, căci eu sunt doar un servitor de al Lui. Și apoi Isus este împăratul. Pe El n-au voie să-l uite niciodată.
