Și acum va trebui să fii iarăși foarte atent, căci iți voi povesti cum a făcut Dumnezeu totul.
Cu mult timp în urmă a făcut Dumnezeu cerul și pământul. În cer era frumos, lumină și bucurie. Acolo locuia Dumnezeu cu toți îngerii Lui. Iar îngerii cântau minunat.
Pe pământ însă nu locuia încă nimeni și nu era deloc frumos. Era frig, liniște și întuneric, un întuneric bezna. Și tot pământul era acoperit de apa.
Atunci S-a gândit Dumnezeu: “Vreau ca și pământul sa fie frumos.”
El a zis: “Sa se facă lumina!”
Și lumina apăru după cum poruncise Dumnezeu. Căci ce spune Dumnezeu, se și întâmpla.
Iar seara pământul fu iarăși acoperit de întuneric. Și de atuncea întotdeauna așa este.
Și Dumnezeu a zis: “Când e lumina atunci este zi, iar când este întuneric este noapte.”
Și așa a trecut prima zi.
A doua zi Dumnezeu și-a continuat lucrarea. El a zis: “Sa se întindă un cer albastru peste pământ!”.
Și îndată se făcu întocmai, iar pe cerul albastru pluteau nori albi. Imaginea era minunata.
Apoi se făcu iarăși seara, astfel trecând și a doua zi.
Tot pământul era acoperit de apa. Dar în a treia zi, Dumnezeu a uscat o mare parte din pământ. De acolo El a îndepărtat toata apa. Și Dumnezeu a zis: “Uscatul sa fie pământul, iar apa sa fie marea. Apoi Dumnezeu a făcut sa crească de toate pe pământ: iarba și flori și pomi. Florile miroseau frumos, iar iarba înverzea! Iar pomii murmurau când vântul trecea printre crengi.
Da, pământul era cu adevărat minunat acuma!
Dar în a patra zi totul a devenit și mai frumos, căci în aceasta zi Dumnezeu a creat soarele. Acesta apăru dimineața pe cer, se urca sus, tot mai sus și răspândi lumina sa cadă pe pământ.
Florile își întorceau capul spre lumina sa puternica și se deschideau în toata frumusețea lor. Spre seara însă, soarele aluneca tot mai jos și în sfârșit aluneca în spatele orizontului. Acum însă nu se mai făcu atât de întuneric, căci luna era pe cer, pe care împreuna cu stelele le crease tot Dumnezeu. Și Dumnezeu a zis: “Soarele sa strălucească întotdeauna ziua, iar luna noaptea.”
Apoi a venit ziua a cincea. Știi tu ce a creat Dumnezeu atunci?
Peștii și pasările. Peștii se jucau în apa iar pasările cântau în pomi. În felul acesta arătau lui Dumnezeu cat erau de fericite. Apoi Dumnezeu a învățat pasările să-și facă cuiburi. El le-a zis: “Acum faceți oua și clociți-le, căci astfel vor ieși puișori. Și așa vor fi tot mai multe păsări pe pământ.” Așa a trecut ziua a cincea.
În a șasea zi însă, Dumnezeu a creat ce este mai frumos pe lume. Mai întâi toate animalele: caii, vacile, oile, iepurii, elefantul cel mare cat și micuțul șoricel. Toate au fost create de Dumnezeu.
Și apoi zise Dumnezeu: “Acum vreau sa fac un om și vreau ca acesta sa-mi semene.”
Astfel 1-a făcut Dumnezeu pe primul om și 1-a numit Adam. Dumnezeu a zis: “Adam, tu sa fii stăpânul tuturor lucrurilor pe care le-am creat; stăpânul peștilor, pasărilor și tuturor animalelor. Toate trebuie sa te asculte, iar tu trebuie sa mă asculți pe mine.” Adam a înțeles totul foarte bine. Apoi trecu și ziua a șasea.
În a șaptea zi, Dumnezeu se odihni de munca Sa, tot pământul fiind gata. El binecuvânta această zi. Și de atunci toți oamenii ar trebui sa se odihnească în a șaptea zi.
Deci, nu exista nimic în lume, ce sa nu fi fost creat de Dumnezeu. Și în toata lumea nu exista nici un singur copil de care sa nu aibă Dumnezeu grija.
O sa te gândești tu mereu la aceasta?
