Sf. Vasile a fost episcop în cetatea Amasia, în timpul împăratului Liciniu (308-321), cumnatul lui Constantin cel Mare. Prin anul 314, între cei doi împărați va izbucni un conflict de interese politice, motiv pentru care Liciniu creștini. Potrivit tradiției, soția împăratului Constantin Mare avea o slujnică foarte frumoasă, pe nume Glafira, care era creștină și de care se îndrăgosti-se Liciniu ce voia să o ia cu sila de la stăpâna ei. Cu susținerea soției lui Constantin, Glafira va fugi în taina spre Armenia, însoțită de câțiva oameni de încredire. Ajunși în cetatea Amasia, vor cunoaște pe episcopul locului, Vasile. Aflând că în cetatea Amasiei va fi construită o biserică, Glafira dăruiește mult aur episcopului, “pentru cinstirea lui Hristos”. Scrie despre acest lucru și împărătesei, care creștină fiind, va trimite multe daruri și ajutoare pentru înălțarea bisericii. Aflând despre aceasta Liciniu, va ordona ca să fie aduși “în lanțuri” Glafira și episcopul Vasile. Fiind prinși de către soldații împăratului Glafira va muri mucenicește în drum, la judecată fiind adus doar Sf. Vasile. A fost îndemnat să se lepede de Hristos, dar sfântul și-a mărturisit cu tărie credința. A fost chinuit mult, după care a fost omorât prin decapitare, trupul său a fost aruncat în mare.