A fost ales episcop al Maramureșului în anul 1690. Fiind un neobosit apărător al credinței ortodoxe, îmbărbătându-și păstoriții în timp ce erau tot mai puternice presiunile administrației străine de a trece la calvinism. Refuzând să renunțe la ortodoxie, este acuzat pe nedrept și condamnat la închisoare. A fost eliberat, dar i se interzice de a mai rămâne în fruntea comunității ortodoxe. Revine în scaunul episcopal în anul 1711, dar fiind slăbit după atâtea suferințe, moare în scurt timp după aceea.