Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință

A trăit pe timpul împăratului Dioclețian (284-305). Fiind înrolat în armata romană, s-a făcut în scurtă vreme renumit pentru forța, priceperea și vitejia lui în luptă, încât a fost ridicat în rang de ofițer în garda imperială. Până în anul 303 împăratul nu luase nici o măsură împotriva creștinilor. Această stare de lucruri a îngăduit creștinilor vrednici să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăție. în anul 303, împăratul emite un verdict de persecuție a creștinilor, care a declanșat un imens val de devastări, arestări, torturi, crime, toate sub lozinca imperială “nomen christianorum deleto”(numele creștinilor să fie șters). Aflat în preajma împăratului, martor la deciziile acestuia și v ăzând cruzimea de care erau în stare persecutorii, Sf. Gheorghe a mers de bunăvoie înaintea lui Dioclețian, mărturisindu-și credința în Hristos. Uimit de curajul ostașului său, Dioclețian l-a trimis la închisoare. A fost supus la torturi 124 și chinuri groaznice, “trecut prin toate vămile muceniciei”, chinuit cu lespizi de piatră pe piept sau cu încălțăminte cu piroane, bătut cu vine de bou, aruncat în groapa cu var. Dovedește o mare credință și bărbăție nemăsurată păstrându-și neclintită credința. în cele din urmă a fost condamnat la moarte prin decapitare. Sentința fiind executată, potrivit tradiției, la 23 aprilie 303.