Schimbarea la Față a Domnului

În timpul activității Sale publice, necătând la minunile ce le săvârșea Mântuitorul, oamenii îl credeau a fi unul dintre prooroci. Pentru a arăta mărirea Sa dumnezeiască, i-a luat pe Petru, Iacov și Ioan — trei dintre discipoli – și s-a dus într-un munte ca să se roage. Și pe când se ruga El s-a schimbat la față: „Fața Lui a strălucit ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” – (Matei 17, 2). Aceasta a fost prima minune săvârșită de Mântuitor asupra Sa. Dacă toate minunile săvârșite asupra omului sau a naturii, aveau ca martori numai pe pământeni, minunea săvârșită de El asupra Sa, are, de data această, doi oameni din viața de dincolo de pământ, pe Moise, primitorul Legii, și pe marele prooroc Ilie: „Și iată doi bărbați vorbeau cu El, care erau Moise și Ilie” (Luca 9, 30). Acești doi mari prooroci ai Legii Vechi s-au arătat în preajma Mântuitorului și din motiv că poporul adesea considera că El este Ilie, iar alții ziceau că este Ieremia. în timpul săvârșirii minunii „s-a făcut un nor și s-a umbrit, și glas s-a făcut din nor zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de El sa ascultați!” (Luca 9, 34-35). Acest glas al Tatălui încă odată a adeverit dumnezeirea Mântuitorului și ca să nu se poată cineva îndoi despre cine este vorba, Moise și Ilie s-au făcut nevăzuți în acea clipă. Coborându-se de pe munte, Mântuitorul le-a poruncit apostolilor Săi să nu spună nimănui din cele ce au văzut până nu se va scula din morți Fiul Omului. Din motiv că dacă se va povesti despre El lucruri mari, cu atât mai grea va fi credința pentru mulți. Pentru că atunci când îl „… vor vedea răstignit — ucenicii să cunoască patima (Lui) cea de bună voie și lumii să propovăduiască, că -El este – după adevăr raza Tatălui” (Condacul sărbătorii).