Sfinții 7 mucenici din Efes

Potrivit tradiției, în timpul persecuțiilor ordonate de împăratul Deciu (249-251), au fost prinși în Efes șapte tineri soldați care propovăduiau cu îndrăzneală credința în Hristos. Fiind degradați au fost puși temporar în libertate. Tinerii părăsind Efesul, s-au ascuns într-o peșteră dintr-un munte, rugându-se să scape cu viață. Fiind descoperiți, prigonitorii au închis ieșirea din peșteră zidind un perete, ca cei șapte să-și găsească acolo moartea. Se spune că peste două sute de ani în timpul împăratului Teodosie II (408-450), când creștinismul se afla în plină înflorire, zidul ce astupa gura peșterii s-a ruinat și tinerii au revenit la viață ca dintr-un somn. întreaga cetate era cuprinsă de uimire. însăși I împăratul a venit de la Constantinopol dorind să-i cunoască pe cei înviați. După care tinerii, “plecându-și iar capetele la pământ”, au murit.