A fost unul din cei șapte diaconi — din rândul evreilor eliniști – aleși de apostolii din Ierusalim pentru slujirea la adunările Bisericii primare ca apostolii să se poată dedica vestirii cuvântului lui Dumnezeu (Fapte 6, 7). Datorită harului și înțelepciunii de care se învrednicise și a semnelor șiminunilor cu care își însoțea propovăduirea, a stârnit ura evreilor care l-au adus la judecată, acuzându-1 că urăște legea lui Moise. Este scos afară din cetate și ucis cu pietre, fiind primul martir și mărturisitor al lui Hristos. In timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337), prin minune dumnezeiască, au fost aflate moaștele Sf. Ștefan la Ierusalim și au fost așezate într-o biserică zidită în cinstea sfântului. După câteva decenii, moaștele Sf. Ștefan au fost aduse la Constantinopol.