Acest cuvios părinte a trăit pe timpul binecredincioșilor împărați româno — bulgari, într-un sat mic numit Basarabov așezat pe malul râului Lom. Fiind om sărac mult timp a păscut vitele satului natal.
Dorind să urmeze cu totul lui Hristos, a părăsit lumea și s-a făcut pustnic într-o peșteră, pe marginea râului Lom, unde se află și un schit de călugări.
Devenind mai apoi monah va petrece restul vieții în aceste osteneli ascetice.
După moartea sa, pietrele aflate la intrarea în peșteră au blocat total accesul înăuntru, transformând peștera în mormânt.
Moaștele sale aveau să fie descoperite în mod minunat. Se spune că o fetiță bolnavă a avut un vis în care Sf. Dimitrie îi promitea vindecarea, dacă moaștele sale aveau să fie scoase din peștera inundată de apele râului. Trupul neputrezit avea să fie luat și dus în biserica satului.
Odată cu războiul ruso-turc, credincioșii au decis să ferească moaștele din calea armatei otomane și astfel, în anul 1774 moaștele sfântului Dimitrie au fost aduse la București. Au fost întâmpinate cu mare alai de către credincioși și clerici, în frunte cu mitropolitul și așezate în catedrala mitropolitană, unde se află și astăzi.
