Potrivit Dimitrie a fost fiul prefectului cetății în vremea împăratului Dioclețian (284-305), tradiției Sf. Tesalonicului, atunci când Cezar în părțile Răsăritului era Maximian Galeriu, un mare persecutor al creștinilor.
Părinții lui erau în taină creștini, Dimitrie fiind crescut în spiritul slujirii lui Dumnezeu.
După moartea tatălui său Sf. Dimitrie este rânduit în aceiași slujbă administrativă, fiindu-i recunoscute calitățile morale și intelectuale.
Întors victorios dintr-o companie militară, Galeriu a poruncit ca în toate cetățile sa fie aduse ofrande zeilor ce ”i-au fost de ajutor”.
Refuzând să participe la ceremoniile păgâne, Sf. Dimitrie atrage asupra sa mânia persecutorului care îl aruncă în temniță.
În timpul jocurilor închinate împăratului care se află în vizită în cetatea Tesalonicului, un gladiator păgân pe nume Lie, este ucis în arenă de un tânăr creștin cu numele Nestor. Galeriu întristat de moartea lui Lie, luptătorul său favorit, află că acel tânăr creștin primise binecuvântarea lui Dimitrie înainte de luptă în arenă. Plin de mânie împăratul poruncește atunci uciderea în temniță a lui Dimitrie.
Se spune că văzând soldații intrând în celula sa, Sf. Dimitrie a ridicat mâna lăsându-si coasta descoperită pentru a fi străpunsă de sulițe, după asemănarea lui Hristos, cel a cărui coastă a fost străpunsă pe Golgota.
