Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana

S-a născut în satul Prislep din Serbia în anul 1320, fiind înrudit cu despotul sârb Lazăr și cu domnitorul român Nicolae Alexandru Basarab. Fiind dat la învățătură, s-a făcut monah desăvârșit în Muntele Athos, ajungând egumen la mănăstirea Hilandar. Mai târziu fiind călăuzit de Duhul Sfânt, a trecut în Țara Românească în anul 1364. Cu ajutorul domnitorilor Țării Românești a zidit mai multe mănăstiri, adunând numeroși monahi. Având darul facerii de minuni, a vindecat mai mulți bolnavi de duhuri necurate, printre care și pe fiica regelui Sigismund, voievodul Ungariei. La bătrânețe s-a retras în peștera de deasupra mănăstirii, unde se nevoia singur în post și rugăciune, iar duminica săvârșea Sfânta Liturghie în biserica zidită de el. Moare la 26 decembrie 1406, moaștele sale fiind așezate în biserica mănăstirii Tismana. Printr-un concurs de împrejurări, moaștele sale au fost ascunse de un egumen al mănăstirii și nu au mai putut fi găsite. Se păstrează până în prezent un deget din sfintele moaște și crucea de plumb pe care sfântul o purtase în timpul vieții.