S-a născut la Roma într-o familie aleasă și a trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). De Ia mama sa care era creștină primește învățătura de credință, sporind în înțelepciune și cunoașterea Sf. Scripturi prin mijlocirea dascălului său Hrisogon care era și el creștin. A fost însoțită cu un tânăr de credință păgână, de aceea sfânta se ferea să stea împreună cu soțul ei. Deseori mergea pe ascuns în temnițile unde se aflau creștini, le spăla și le ungea rănile și le dădea hrana potrivită, însoțită totdeauna de o slujitoare. Aflând despre acest lucru, bărbatul ei a pus-o sub strajă. S-a întâmplat însă că soțul ei s-a înecat în timpul unei furtuni mari. Rămasă slobodă, Anastasia împarte averea săracilor și se dedică cu totul faptelor caritabile. A fost prinsă de persecutori, chinuită și ucisă, după pătimirea fostului său dascăl Hrisogon. Au pătimit în anul Domnului 304.