Sfântul Ierarh Nicolae, Făcătorul de Minuni

A trăit pe timpul împăraților Dioclețian și Maximian (284-300) și a fost încă din tinerețe un adevărat „ucenic al lui Hristos”, iubind virtutea și ostenindu-se în slujirea aproapelui. Pentru înțelepciunea sa deprinsă din scripturi este hirotonit preot, apoi este ales episcop al cetății Mira din ținutul Lichiei (Asia Mică). Suferă întemnițat în timpul persecuțiilor rea persecuțiilor, prin Edictul de la cu alți creștini este eliberat și Sf. i slujba sa din cetatea Mira. Participă prigoana și este chiar anticreștine. După încel Milan (313), împreună Nicolae. care s-a întors alături de alți mari dascăli și părinți ai Bisericii, la Sinodul I Ecumenic (325) de la Niceea și se arată dârz în apărarea dreptei credințe. Tradiția păstrează cu evlavie pomenirea unor fapte minunate săvârșite de Sf. Nicolae. Multele lui faceri de bine i-au hrănit pe cei flămânzi, i-au îmbrăcat pe cei goi, i-au scăpat de datorii pe cei datornici, scoțându-i din nevoi pe mulți săraci și necăjiți.6