S-a născut în jurul anului 439 și era originar din ținutul Capodociei. A mers de timpuriu la o mănăstire, unde pețrcând vreme de zece ani, pleacă mai apoi la Ierusalim, stabilindu-se la mănăstirea Sf. Eftemie cel Mare. Se retrage într-o peșteră supunându-se unei nevoințe ascetice foarte aspre. Mergând în pustie se stabilește într-o altă peșteră, devenind vestit prin viața lui aspră și prin virtuțile sale ieșite din comun. S-a adunat astfel în jurul său o obște de călugări, cărora le va fi povățuitor. Numărul fraților crește considerabil. A murit în anul 532, înconjurat de mulțime de ucenici din lavra sa, situată la 45 km. de Ierusalim.