Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Când prunca Maria a împlinit vârsta de trei ani, conform făgăduinței, a fost adusă de părinți la templu, fiind închinată slujirii l_Uj Dumnezeu. Potrivit tradiției, se spune că Părinții Ioachim șj Ana, înainte de împlinirea făgăduinței au făcut multa pregătire, au adunat toate rudeniile lor, au chemat fecioare tinere în haine sărbătorești și, îmbrăcând-o pe prunca Maria cu podoabe împărătești, au purces în procesiune spre Ierusalim. In față mergeau fecioarele tinere cu făclii aprinse în mână, cântând psalmii lui David, iar în urma lor – părinții Ioachim și Ana cu Sfânta Fecioară împreună cu rudele lor. Ajungând la Ierusalim, au adus-o pe Maria la Templu. Aici ea a fost întâmpinată de arhiereul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, și dusă în Sfânta Sfintelor, unde numai o dată în an intra arhiereul, spre a aduce jertfa pentru sine și popor. Templul din Ierusalim avea trei rânduri de chilii în care locuiau, cu frică de Dumnezeu, văduve închinate Domnului, precum și preoții și slujitorii (Ieșire 38,1; I Regi 1,2,8; Luca 2,37). Fiind încredințată unor fecioare mai mari, Sfânta Fecioară își petrecea tot timpul în rugăciune, în citirea Sf. Scripturi și în deprinderea cu lucrul de mână necesar pentru toate trebuințele Bisericii. După 12 ani de la Intrarea în Templu, Sfânta Fecioară a fost logodită cu un bărbat drept și evlavios cu numele Iosif. Atunci a primit de la îngerul Gavriil vestea că „a aflat har la Dumnezeu”, fiind aleasă să-L aducă pe lume pe Cel de o ființă cu Tatăl (Luca 1, 26-37).