Au trăit în Persia în timpul împăratului Șapor II (310-379), cel care în 375 a declanșat o puternică prigoană împotriva creștinilor. Achindin și Pegasie erau slujitori la curtea împăratului, ținând în taină la credința lor creștină la care se străduiau să aducă cât mai mulți curteni. Din această cauză au fost pârâți la împărat care a poruncit să fie prinși și aduși la judecată. I arturisindu și cu îndrăzneală credința, au fost supuși la chinuri, de la bătaie cu toiege ghimpoase la arderea cu făclii și culcarea pe pături înroșite de foc. Rămânând ca prin minune nevătămați după ce au fost scufundați în vase cu smoală si I plumb topit, acești doi mărturisitori au adus la credință și pe alți slujitori de al curtea împăratului. Printre aceștia se numărau și Aftonie, unul dintre călăi și Elpidifor, sfetnicul împăratului, împreună cu o mulțime de oameni de rând. Au fost cu toții condamnați la moarte prin ardere și decapitare.