Erau din Nicomidia și au trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305). Adrian, fiind unul dintre bărbații de frunte de la curtea Cezarului și aflând despre arestarea creștinilor din cetate, i-a cercetat în închisoare. Uimit de râvna lor pentru Hristos s-a alăturat creștinilor din temniță. Aflând despre întemnițarea lui Adrian, Natalia, soția lui, a alergat îngrijorată la închisoare, dar atunci când a aflat motivul înlănțuirii lui, s-a arătat bucuroasă de o asemenea hotărâre. Scoși cu toții la judecată vor fi supuși la chinuri și vor sfârși ca martiri, în frunte cu Adrian. Moaștele lor vor fi duse de creștini aproape de Bizantion, în locul în care avea să fie depus și trupul Nataliei, care a murit curând după soțul ei.