Adormirea Maicii Domnului

Potrivit tradiției, ziua trecerii de la moarte la viață i-a fost descoperită Născătoarei de Dumnezeu din timp. Deja cunoscutul ei Arhanghelul Gavriil vine cu trei zile înainte — trimis din cer ca odinioară la Bunavestire – anunțând-o că trebuie să se pregătească pentru mutarea din această lume. După trecerea celor trei zile vestite de înger pe care Născătoarea de Dumnezeu le-a petrecut în post și rugăciune, prin minune dumnezeiască au fost adunați și aduși apostolii, care erau răspândiți prin lume la propovăduirea Evangheliei. Prin rânduiala dumnezeiască numai Sf. Ap. Toma lipsea și de data aceasta ca și la arătarea Mântuitorului după înviere. Ca prin el să se adeverească mai apoi lucrările preaminunate ale lui Dumnezeu. Se spune că, în clipa mutării sale o lumină mare a umplut casa și în mijlocul luminii înconjurat de Serafimi și Heruvimi era Fiul ei care a primit sufletul cel curat și sfânt al Maicii Sale. După ce a fost așezat trupul în mormânt, trecând trei zile, vine Sfântul Ap. Toma și rugând pe frați să-i arate și lui trupul Celei pline de Dar, a luat piatra și au găsit mormântul gol. Trupul cel muritor fiind înghițit de viață s-a depărtat de pământ și a fost ridicat la ceruri. Domnul nostru Iisus Hristos a făcut cea mai mare minune, își creează pe propria Sa Mamă și apoi se naște din ea. Tot pe această Mamă, Fiul ei o înalță la ceruri și o așează lângă sine întru mărire.