Viața Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

A fost domnitor al Moldovei între anii 1457-1504, purtând numeroase războaie de apărare a țării și a creștinătății întregi fapt pentru care a fost numit la vremea aceea “Atletul lui Hristos”. A zidit peste 40 de mănăstiri și biserici, a ctitorit și ajutat mai multe mănăstiri din Sf. Munte Athos și din alte țări, fiind cel mai mare ctitor de lăcașuri sfinte din Moldova. După moartea sa (2 iulie 1504), poporul l-a numit “cel Mare și Sfânt”. Pentru râvna sa pentru credința creștină și pentru evlavia sa pentru mănăstiri și biserici, a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română în 1992 cu ziua de pomenire la 2 iulie.