Sfântă Fericita Agafia de la Mănăstirea Cușelăuca

S-a născut în anul 1819 în satul Păsățele (Ucraina) în familia lui Ioan și Eudochia Maranciuc. Părinții ei mergeau des la locurile sfinte, având o evlavie aparte pentru Lavra Pecerska de la Kiev. Micuța Agafia dorind și ea să se închine sfinților cinstiți la Lavra Pecerska îi ruga cu lacrimi în ochi să o ia cu ei, dar părinții cunoscând greutățile drumurilor o lăsau în grija apropiaților. Odată, pe când avea doar șase ani, îndemnată fiind de harul Sf. Duh, fiind lăsată sub supravegherea rudelor, fetița a hotărât că poate ajunge și singură la Kiev. în drum spre Pecerska Lavra cade într-o fântână pustie și adâncă, rănindu-și grav ambele picioare. Părinții au revenit de la Kiev și neștiind nimic, cu tristețe au trăit pierderea fiicei și au plans-o ca trecută în lumea celor drepți. Se spune că micuța Agafia a stat în această fântână trei ani, doar ajutată de Dumnezeu și de îngeri, care, potrivit unor mărturii, au hrănit-o cu mană cerească. Agafia a mărturisit că în fiecare zi doi porumbei îi aduceau de mâncare și o încălzeau. Aproape de fântână, unde de mult timp se afla Agafla, păștea turmele sale un baci, care aflând-o, a dat de știre părinților ei. Peste ea au dat multe boli și suferințe, dar Dumnezeu i-a oferit harul facerii de minuni. Prin rugăciunile sale către Domnul îi vindeca pe cei bolnavi, le dădea grai celor ce nu-1 aveau, întorcea vederea orbilor și auzul surzilor. Intr-o bună zi, Agafia a avut un vis: Maica Domnului i-a poruncit să-și ducă viața la cea mai săracă mănăstire din Basarabia — Cușelăuca. La vârsta de numai 12 ani, vine la Mănăstirea Cușelăuca. Aici, în acestă obște monahală, a continuat să ajute oamenii, îndrumandu-i și rugându-se pentru ei. Pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu în viață, mulți pelerini pășeau spre această obște monahală, rugându-se și întâlnindu-se cu chipul plin de ₇ smerenie și blândețe a fericitei Agafia. A viețuit la Mănăstirea Cușelăuca 42 de ani, timp în care nu s-a ridicat niciodată din pat din cauza bolii. Trece la Domnul la 9 iunie 1873. înainte de mutarea din viața pământească, a promis că nu va părăsi mănăstirea și va da ajutor celor care se roagă ei. Pe unii creștini îi certa rău, apoi îi liniștea și le promitea rugăciunile ei. Aceasta se confirmă prin multele minuni care se întâmplă și în prezent la mormântul ei, dar și la racla cu moaștele cuvioasei, ce se află spre închinare la mănăstirea Cușelăuca. Slujba de Canonizare a avut loc la 24 septembrie 2016, fiind trecută în rândul sfinților cu ziua de prăznuire la 9 /22 iunie.