Sfântul Mucenic Luchilian şi cei împreună cu el patru prunci: Ipatie, Pavlu, Dionisie, Claudie și Paula fecioara și mucenița
În luna iunie, în ziua a treia, se face pomenirea Sfântului Mucenic Luchilian, cu cei patru tineri: Ipatie, Pavlu, Dionisie și Claudiu și a Sfintei Paula, fecioara și muceniță (sec. III).
Sfântul Luchilian a trăit pe vremea lui Aurelian, împăratul Romei (270-275). A trăit mai întâi în păgânătate, fiind slujitor idolesc, bătrân cu anii, cinstit la față și alb la păr, locuind aproape de Nicomidia. Deci, întorcându-se de la idoli la credința în Hristos, a primit Sfântul Botez și își înnoia la bătrânețe tinerețea lui, ca a vulturului, lipindu-se cu gândul și cu sufletul de dragostea lui Hristos. Și, fiindcă arăta și altora deșertăciunea și pierzania idolilor, aducându-i la Hristos prin învățăturile sale, a fost prins și adus înaintea dregătorului Silvan. Și, nevoind el să se întoarcă la slujirea idolească, i-au zdrobit fălcile, a fost bătut cu toiege și spânzurat cu capul în jos. A fost apoi aruncat în temniță și a aflat acolo patru tineri, închiși pentru credința lor în Hristos. Și, fiind scoși împreună, înaintea dregătorului și rămânând neclintiți în creștinească credință, Sfântul a fost aruncat, împreună cu tinerii aceia, în cuptor înroșit în foc, de unde, ieșind sănătoși, și-au luat osânda cea de pierzare.
Deci, fiind aduși la Bizanț, acelora li s-au tăiat capetele, iar pe sfânt l-au spânzurat pe o cruce și așa și-a dat sufletul la Dumnezeu. Și era acolo de față și Sfânta Paula fecioara, care în timpul drumului purtase grijă de rănile lor, iar, după sfârșitul Mucenicilor, a avut grijă de moaștele lor, pentru că era creștină, de la părinții ei, și avea această slujire, adică, putea intra în temnițe și lecui, hrănea și spăla pe cei ce pătimeau pentru Hristos.
Deci, fiind și ea prinsă, a fost adusă în fața judecătorului și, nevrând a jertfi idolilor, au dezbrăcat-o şi au bătut-o cu bice și, topindu-se cu durerea rănilor, s-a făcut sănătoasă prin arătare de înger, luând îndrăzneală la chinuri. Iar, la a doua înfățișare, a fost bătută peste gură și, nevrând să se lepede de Hristos, a fost aruncată în cuptorul ars în foc, de unde a ieșit nevătămată. Deci, dându-se hotărâre de pierzare, prin sabie, și ducând-o la locul unde s-au săvârșit Sfântul Luchilian şi cei patru tineri, i s-a tăiat și ei capul și, așa, a luat îndoita cununa: a fecioriei şi a muceniciei.
