Sfântul Cuvios David din Tesalonic

încă din copilărie a fost atras de viața în slujba lui Hristos. Ajuns la vârsta deplină și-a împărțit averea și a intrat ca frate la mănăstire. Având dorința de a se supune unui efort ascetic aspru, se urcă într-un migdal, unde viețuiește asemenea stâlpnicilor vreme de trei ani. Când a coborât, ucenicii săi i-au construit o chilie în care petrecând, primea pe acei care aveau nevoie de ajutor, de sfat și vindecare, căci dobândise darul facerii de minuni. Potrivit tradiției, se spune că, mergând la împăratul Iustinian (527-565) cu o cerere din partea cetățenilor Tesalonicului, în calitate de trimis, la întâmpinat pe împărat ținând cărbuni aprinși în palmă, fără să fie cumva afectat. A murit în drumul de întoarcere la Tesalonic, așa cum prevăzuse înainte de plecare (548).