A trăit pe timpul împărat Dioclețian (284-305) și era din cetatea Nisibe, aflată la hotarul Imperiului Roman. La vârsta de 20 de ani îmbrățișează viața de mănăstire, urcând pe treptele virtuții monahicești, facându-se renumită pentru înțelepciunea și râvna ei pentru biserică. Din ordinul dregătorului cetății, Sf. Fevronia a fost adusă la judecată. Mărturisind fără teamă că este creștină, a fost dată la chinuri teribile: a fost bătută, arsă, spânzurată pe un lemn, i-a fost tăiată limba si i-au fost dezrădăcinați dinții, apoi i-au fost tăiați sânii, mâinele și picioarele și în cele din urmă a fost decapitată.