A trăit cu 800 de ani înainte de Hristos, în vremea regilor Ahab și Ohozia ai Israilului. își începe misiunea sa profetică în timpul când cele zece seminții ale regatului lui Israel erau conduse de regele Ahab, care luându-o de soție pe Isabela, fiica regelui Sidonului, l-a adus în Israel pe Baal, idolul căruia i se închina canaaneii (III Regi 16, 32-33). Văzând împietrirea lui Ahab și căderea în idolatrie a poporului, Pr. Ilie a mers înaintea regelui și a rostit sentința: “ în acești ani nu va mai fi nici rouă, nici ploaie decât când oi zice eu!”. După cuvîntul proorocului “cerul a rămas încuiat” vreme de trei ani și șase luni, poporul fiind ars de sete și chinuit cu foamea. în acest răstimp Sf. Ilie săvârșește minunea înmulțirii pâinii și a uleiului în casa unei văduve din Sarepta, înviindu-1 și pe fiul ei. Mergând apoi înaintea lui Ahab îl îndeamnă să-i adune pe preoții lui Baal în muntele Cârmei, împreună cu tot Israilul. Pe munte, Ilie va dovedi poporului israilit căzut în idolatrie neputința zeilor, căci numai la rugăciunea proorocului j ertvelnicul său s-a aprins fiind mistuit de focul pogorât din cer. Norii cerului strânși la rugăciunile lui stăruitoare către adevăratul Dumnezeu, vor aduce din nou ploaie. L-a mustrat pe regele Ahab pentru uciderea lui Nabot și luarea prin abuz a avutului străin, proorocindu-i aceluia o moarte violentă. La fel va prooroci și moartea regelui Ohozia fiul lui Ahab, care încuraja poporul istreilit la închinare idolească. înainte de sfîrșitul misiunii sale profetice, după poruncă dumnezeiască și-a lăsat ucenic pe Elisei. Și “pe când mergeau ei așa pe drum și grăiau, deoadată s-a ivit un car și cai de foc și, despărțindu-i unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer”, lui Elisei rămânându-i coj ocul părintelui său și dobândind puterea făcătoare de minuni (III Regi cap. 17-22; IV Regi cap. 1-2).