Sfântul Ierarh Ioan Maximovici

S-a născut în regiunea Harkov, din sudul Iperiului Rus, la 4 iunie 1896, în familie de nobili. La vârsta de 11 ani a fost trimis la școala militară din Poltava. în 1921, în timpul războiului civil, emigrează în Belgrad împreună cu întreaga familie. In 1925 a absolvit Facultatea de Teologie, în următorul an a fost tuns în monahism și hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. Intre anii 1929-1934 a fost profesor și diriginte la Seminarul Teologic “Sf. Ioan Botezătorul” din Bitol. A fost hirotonit episcop la 28 mai, 1934 și trimis în China, în eparhia Shanghaiului. Desfășoară o activitate rodnică în organizarea unor societăți filantropice și de binefacere, aplanează conflicte religioase, ridică o catedrală. Odată cu venirea comuniștilor la putere, colonia emigranților ruși din China a fost nevoită să se refugieze și de acolo, majoritatea prin insulele arhipelagului filipinez. în anul 1951, arhiepiscopul Ioan este trimis în Europa, mai intâi la Paris, apoi la Bruxelles. în Europa Occidentală, acorda un interes constant nu numai diasporei ruse, pentru care trudea neobosit, ca și la Shanghai, ci și populației locale. Primește sub jurisdicția sa Bisericile Ortodoxe din Olanda și Franța. In anul 1962, la cererea unor numeroși credincioși, ce-1 cunoșteau de la Shanghai, Sf. Ioan a fost invitat la San-Francisco, cea mai mare eparhie ortodoxă din America. Aici a găsit comunitatea scindată și construcția catedralei oprită. Apelul ierarhului a trezit un entuziasm neobișnuit în rândul ortodocșilor americani. Pacea a fost restabilită și construcția catedralei dusă la bun sfârșit. In 1963, cu binecuvântarea ierarhului a fost intemeiată Frăția Preacuv. Gherman din Alaska, devenită ulterior cel mai important centru misionar ortodox din California. Arhiepiscopul Ioan Maximovici a ramas credincios până la sfarsit căii alese de el, de a sluji cu devotament Biserica. In 1966, după trecerea în veșnicie, în presă au apărut numeroase materiale atestând sfințenia sa: tămăduirile miraculoase, exorcizarea demonilor, ascetismul riguros al vieții sale, privegherea în timpul nopții, aparițiile sale după moarte, darul clarviziunii, pogorârea vizibilă a flăcărilor în timpul Sf. Liturghii ș.a.